Mihai Surdeanu

Experiența mea cu Spitalul Clinic de Urgență Floreasca

În weekend, am avut neșansa să merg cu prietena mea la Spitalul Clinic de Urgență Floreasca. A avut o intoxicație și mai spre seară a început să se simtă foarte rău, să aibă amețeli puternice. Așă că am zis că ar fi bine să mergem la spital, să vedem despre ce e vorba.

Și iată că am ales să mergem la Floreasca. Nu știam că Spitalul Universitar sau Elias erau mai aproape de noi și că au primesc și ele urgențe. Nu am chemat salvarea. Am fost cu mașina personală.

În momentul în care am ajuns acolo, am observat o coadă de cel puțin 30 de persoane. De fapt nu era coadă, pentru că toată lumea stătea în jurul unei uși. Ușa era deschisă și un cadru medical pe un scaunel, lângă ea. Dânsul era responsabil cu niște foi. M-am dus rapid lângă el și i-am prezentat 2-3 minute situația și am întrebat respectuos ce trebuie să facem. Era un medic. L-am rugat dacă are timp să se uite la prietena mea. Mi-a zis că trebuie să așteptăm. Am întrebat cât? Mi-a zis 2-3 ore. Apoi, păi și dacă moare? Mi-a zis frumos că nu are cum să moară. Toate paturile sunt ocupate (cu alți pacienți într-o stare mai gravă) și nu poate să îi facă nici măcar o perfuzie. Trebuie să așteptăm. Apoi, a început să devină foarte agitat. A ținut să sublinieze că nu are timp nici măcar să bea un pahar de apă.

În tot acest timp nu l-am amenințat cu absolut nimic. I-am vorbit cât se poate de frumos. Văzând că oamenii sunt super ocupați și că mai avem mult de așpteptat, am zis ok, hai să mergem la Universitar sau Elias. Așa că am plecat. Dar fix lângă spital, este Spitalul Euroclinic – Regina Maria. Prietena mea avea abonament standard (de corporatistă) la ei. Nu am mai stat foarte mult pe gânduri și am intrat. Oamenii au preluat imediat cazul. Am stat vreo 2 ore la ei.

Toată treaba a costat aproximativ 350 de lei, în condițiile în care consultația a fost gratuită. Nu sunt indignat că am dat banii aștia, chiar dacă amândoi cotizăm la sistemul public de sănătate și mă așteptam măcar atunci când ai o urgență să fie preluat cazul cât mai repede. Îi dau dreptate cadrului medical, că în cazul nostru nu se murea, se putea aștepta 2-3 ore fără să moară nimeni. Mă indignă că sunt alți oameni care chiar au nevoie de ajutor cât mai repede și datorită personalului medical subdimensionat ajung să moară în sala de așteptare.

E trist, dar asta e România. Dacă nu ai bani, mori cu orele.

Mihai

Pasionat de IT. Pasionat de viață. Pasionat de tot ceea ce înseamnă a face o viață mai bună, plină de înțelegere, ajutor reciproc și iubire de aproape.

Adaugă comentariu

Arhive

Arhiva personală